Mai bine scriu

Sunt prea aproape să te strig,
Mult prea departe să-ţi şoptesc,
Mai bine scriu că-mi este frig
Şi-n flăcări ample mă topesc.

Sunt prea ascunsă să mă vezi,
Mult prea tăcută să-ţi vorbesc,
Mai bine scriu din stropii verzi
Că-mi este dor să te iubesc.

Sunt prea târzie să-nfloresc,
Prea fragedă să nu mă-nclin,
Mai bine scriu cât te iubesc
Decât să zac într-un suspin.

Sunt prea ciudată să-nţelegi,
Prea transparentă să mă ştii,
Mai bine scriu, tu să culegi
Vers pur din lacrimi argintii.

E prea târziu să-ţi spun ce sunt,
Mult prea devreme să mă pierzi
Mai bine-mi spui în amănunt
Că-n şoapte vrei să mă dezmierzi.

"Da" sau "nu"

Timpul se scurge-alene
Picurând stropi de foc,
A mea clepsidră geme
În cel mai jalnic joc,
Visul nopții-mi deschide
Genele spre lumină,
În bezna grea divide
Sufletu-mi plin de vină.
Timpul se scurge-ncet
În noaptea prea grăbită
Un vis frumos, incert
Retina-mi obosită
Mi-arată pe sub geană
Alei neprihănite
Noaptea-ncet se destramă,
Din vis mi-apari în minte.
Jocul de-a rana-adâncă
Ar trebui s-alung
Să mă transform în stâncă,
Să m-alerg, să m-ajung,
Să-mi regăsesc puterea
De-a mă spăla pe faţă
Fără-a mai bea licoarea
Trezirilor la viaţă.
Să te ascund în taină
Imensă-i lespedea,
A ta privire faină
S-o șterg pentru-a vedea
Cu ai tăi ochi, de mâine
Sau poate chiar de ieri,
Egoismul din mine,
Ascuns în multe seri.
Să-mi recunosc greșeala
De-a te iubi urlând
Să-mi lepăd îmbulzeala
De tine-n al meu gând.
Un cuvânt ți-am cerut,
Cel mai scurt de pe lume
Deși n-am priceput
Din ce-ai putut a spune
Nimic și niciodată
N-am cum să te-înțeleg,
Ieri spuneai că-i curată
Iar azi mă pui s-aleg,
Deși a mea-întrebare
A fost atât de netă...
Răspunsul tău mă doare
Și nici nu-s indiscretă,
Totuși aș vrea să știu,
S-aud din gura ta...
E deja prea târziu?
Răspunsu-i nu sau da?

E devreme sa fie prea tarziu...

Oricare noapte vine sau pleacă prea grăbită
Fără tine în vise, n-am cum să o descriu,
Chiar dacă bate vântul sau ploaia răvășită
Este mult prea devreme să fie prea târziu,
Orice zi se strecoară prin calea mea alene
Fără să-ți ascult glasul și ochii să-ți privesc,
Nu poate fi târziu când e mult prea devreme
Dar simt aleea goală și singură pășesc
Cu dorul tău, iar cerul e trist și înnorat,
Cu dorul tău și visul până-n zori mă-înconjoară,
În al tău dor îmi simt sufletu-încarcerat
Iar gândul mi-e departe...numai la tine-mi zboară,
Numai știu ce se-întâmplă, deși mi-ai explicat,
Dar noaptea mult prea crudă nu poate fi ușoară,
Nu poate fi târziu...doar m-ai îmbrățișat,
Iar gândul nu-mi dă pace și doar spre tine zboară...
Este mult prea devreme deși simt altceva,
De-abia a-înmugurit copacii, e-a lor vreme
Și totuși asta simt, eu simt în vocea ta
Că este prea târziu deși e prea devreme.