Ne iubim...ne iubim

Se lasă seara-ncet şi dorul mă cuprinde,
Cerul aduce Luna şi stelele le-aprinde,
Sufletu-n mine ţipă de al tău dor, nebun,
Aş vrea s-o strig de-acum, dar nu am cui s-o spun,
Foarfeca depărtării nu-i încă ascuţită
Să tai distanţa-n patru, să vii, să fiu iubită...
Privesc iar telefonul şi poza ţi-o privesc...
Îţi mai şoptesc odată...că te-aştept, te iubesc...
Aştept la pieptul tău din nou să mă retrag
Te-aştept iubitul meu, te-aştept din nou în prag,
Ca stelele şi bolta să fim de-înseninaţi
În oceanul iubirii doi naufragiaţi
Ce nu găsesc colacul, dar nici nu-şi prea doresc
Şi plutind în derivă... se iubesc...se iubesc...

Mai mult ca niciodata

În seara asta parcă, mai mult ca niciodată
M-am simțit încolțită de dorul tău nebun
În seara asta poza-ți s-a lăsat iar spălată
De mii de lacrimi, însă...oare cui să o spun?
Tu ai uitat de mult probabil că exist
Crezând c-am să te uit doar într-un singur ceas
Nici n-ai cum să visezi, sufletul mi-e-aşa trist
Iar lacrima-mi pătrunde în suflet și în glas,
Am încercat să fiu aşa cum m-ai rugat
Să-înlătur lacrima și să fiu realistă,
Dar n-am nici o putere, în minte te-ai mutat
Te-ascult și te privesc, nu șterg, aş fi mai tristă.