Am încercat, cât am putut
S-ascund lacrima, tot mai mult,
Chiar şi tristeţea să-ţi alung,
Când ai spus"n-am să pot s-ajung",
Ţi-am simţit glasu-ndurerat,
Doar pe moment nu am oftat,
În lacrimi nu am izbucnit
Dar, am simţit...şti ce-am simţit?
Am încercat, doar ţi-am promis,
De zeci de mii de ori ţi-am zis...
Dar depărtarea mă omoară,
În zori de zi şi-n prag de seară,
În miez de zi dorul striveşte
Mă simt strânsă ca într-un cleşte.
Sufletu-n flăcări îmi tot arde...
Mai sunt minute miliarde,
Clipe şi zile atâtea sunt,
De nu mai ştiu pe-acest pământ
În care clipă voi zâmbi,
Mi-e dor de tine! vreau să şti!
Fără tine mă simt pustie,
Mi-e dor! aşa cum ţi-e şi ţie!
Postări
