E toamnă peste mine

Le-am tot rugat, în şoaptă, împrăştiind săruturi
Să nu-şi aştearnă gândul pe clipa dureroasă,
Să nu-şi înceapă visul foşnind în aşternuturi,
Le-am tot rugat, o vară, şi-a fost vară frumoasă.

Le-am tot rugat să lupte, spre vârfuri să ajungă,
Să îşi declame dorul oricărui trecător...,
Să nu se risipească, în zori timizi să plângă;
Dar nu m-au luat în seamă şi-au ruginit de dor.

Le-am tot rugat să-şi toarne iubirea-n clorofilă,
Nervurile să-şi scalde în roua de opal,
Să-şi irosească cerul rupând filă cu filă,
Dar s-au pierdut în toamnă, într-un covor banal.

Le-am tot rugat să-şi pună pe frunte curcubeu,
Să nu gonească ziua spre Luna ţipătoare,
Au preferat rugina, ignorând sfatul meu.
E toamnă peste frunze, iar dorul tău mă doare!

Opriti... va rog planeta!

Opriți vă rog planeta, din ea vreau să cobor!
Vreau să mă odihnesc pe culmea norilor,
Opriți un pic secunda și ziua ce-a trecut
Să ascund infinitul, nu vreau nimic mai mult.

S-opresc perfecțiunea și haosu-n neant,
Opriți vă rog minutul, dar într-un stil savant,
Opriți vă rog minciuna, să o pudrăm cu humă,
Să nu mințim nicicând și numai împreună

Să colorăm tot cerul cu razele de soare,
Opriți vă rog planeta, vreau să mai iau culoare!
S-opresc frunza s-adie, foșnetul să-i sărut,
Opriți vă rog planeta s-o luăm de la-început!

Opriti tot ce răneste, opriți lacrima crudă
Opriți toata durerea, cântecul să se-audă,
Lucidă vreau să stau pe culmea norilor,
Opriți vă rog planeta, din ea vreau să cobor!