Te iert robot bătrân şi fără minte!

Eu te iubesc, ateu ciudat şi singur
deşi n-ai înţeles cât te admir,
ce mult aş vrea să pot să te-asigur
că Dumnezeu nu-i doar în cimitir!

Eu m-am născut să îţi aduc aminte
că te transformi într-un robot cumplit,
că Dumnezeu ne iartă şi-n morminte,
şi asta chiar de când ne-a zămislit.

Eu te iubesc, chiar dacă nu pot ţine
Luna-ntr-o mână, soarele la piept,
şi voi ierta blestemul de la tine,
mă-nclin în faţa Domnului şi-aştept...

Te iert şi te iubesc ca pe-o furnică
ce-a greşit drumul şi s-a rătăcit
prin lumea-n care iarba se ridică
sub talpa ce-a strivit necontenit.

Te iert robot bătrân şi fără minte!
Tu eşti doar un ateu, nimic mai mult,
eu sunt un strop de suflet, ia aminte,
de-aceea te ignor şi nu te-ascult.