Stropi din dorul tău fierbinte

Stropi din stropii ploii noastre,
De mi-ar fi trecut prin gând
Să adun, spre culmi albastre
Când zburam, abandonând
Lacrimile şi tristeţea,
Durerea mult prea cernită,
Aş fi rămas cu blândeţea
Şi dragostea neclintită.

Stropi din clipa clipei noastre
De-aş fi aşternut pe file,
Peste versurile noastre,
Cu aromă de zambile,
Dragostea-aş fi despletit
Printre stropi de ploaie blândă,
Ceru-ar fi pecetluit
Dorul tău ce mă inundă.

Stropi din dorul tău fierbinte
De-aş rătăci-n ploaia verii,
Din a ochilor sorginte,
Aş da pagina uitării,
Aş presăra peste vreme
Stropi de vers născut sub ploaie,
Dragostea mea să te cheme
Sub a stropilor văpaie.

Ce Mult Te Iubesc

Într-o lume împietrită
În viteză şi răceală,
Mă declar acoperită
De-o căldură abisală,
Mă strecor spre steaua noastră
Printre raze reci, tăioase
Luptând cu zarea albastră
Care îmi cicatrizase
Inima pierdută-n haos
Cu ani mulţi, mulţi ani în urmă,
Mă sustragi dintr-un repaos,
Glasul tău somnul mi-l curmă,
Şoapta-ţi blândă mă cuprinde
Într-un romantism ceresc,
Sufletul îmi reaprinde...
Nu-ncetez să te iubesc!

Vreau să vă las cuvântul

Vreau să vă las cuvântul pe ape lin să curgă,
Să vă hrăniţi cu el într-o zi secetoasă,
Iubirea să vă intre în suflete şi-n casă
Inima să-l rostească, lacrimi să nu v-ajungă.

Pline de fericire, chipuri să lumineze,
Vreau să vă las cuvântul, vreau să fiu înţeleasă,
Pe suflet să vă ungă ca o blândă crăiasă
Cu aripa de înger spre nouri să vibreze.

Vreau să vă las cuvântul cald ca o sfântă pâine
Din spicul vieţii mele să vă servesc pe masă,
Să vă-ncălziti cu el în ziua cea ploioasă
Şi să vă răcorească sufletul chiar de mâine.