Am dreptul de-a zâmbi

 

 

 

 

 

Am mușcat din nori cu versul, 

Mi-am pus viața la dospit

Și-am descoperit că-n mersul

Către ieri, m-am risipit. 

 

Am mușcat din depărtare, 

Drumul să-mi fie mai scurt,

Durerea să se strecoare

Ca o lacrimă, un furt.

 

Am clădit poem din stele

Și l-am pus la încolțit, 

Pentru lacrimile mele, 

Ce nu s-au mai înmulțit.

 

Am clădit o dimineață 

Dintr-un galben trandafir 

Și-am pornit în altă viață

Cu miros de tei și mir. 

 

Mi-am întins, a implorare,

Mâinile, spre cer senin

Și-am ales să mă-nconjoare

Dragostea fără suspin. 

 

Nopțile au dat năvală

Să-mi îngroape zorii-n ploi, 

Dar de-acum,  pe-această coală

Doar versul va fi-ntre noi. 

 

Pierdusem orice speranță,

Nici măcar nu mai visam 

Că va avea importanță 

Cerul spre care zburam.

 

Dumnezeu mi-a scos în cale,

Limpezindu-mi slăbiciunea, 

Căldura brațelor tale…

Și-a înfăptuit minunea.

 

De o viață, și mai bine, 

M-am rugat noapte și zi

Să te întâlnesc pe tine,

Să am dreptul de-a zâmbi.

 

Acum înțeleg trecutul

De ce-a fost așa hain,

Fiindcă--mi zidea așternutul

Cu tine, prins în destin.