Îmbracă-mă în versuri dezlânate punându-mă pe primul loc, să-ți fiu metafora din toate rimele arse fără foc. Șoptește-mi la ureche vers mirific din strofa care-ți place mai puțin, din sute de stejari să-ți identific sărutul crunt, să simt că-ți aparțin. Rostește-mi zorii fără calendare și roua verilor de sub călcâi, să uit de tot ce arde, tot ce doare să-ți împletesc din șoapte verzi... ''rămâi!'' Dezbracă-mă apoi de rima simplă și de metafora fără surâs, să-ți despletesc săruturi vii pe tâmplă să luăm toate lacrimile-n râs. |
|||
De-atâtea ori m-am simţit o nălucă Înveşmântată-n arşiţă şi ger Încât, din suflet, lacrima-mi usucă Versul, pe care pot să-l mai ofer. De-atâtea ori mi-am parfumat veşmântul Pe norii mei, numai ai mei de-o viaţă Încât, acum, când dăruiesc cuvântul Mă-mbogăţesc cu încă o speranţă.
sâmbătă, 21 ianuarie 2017
Dezbracă-mă...
Etichete:
Dana Pătraşcu,
O Picătură de Suflet,
poeme,
rime,
șoapte
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
E o poezie de nota 11!
RăspundețiȘtergere