Temelia iubirii

Aş vrea să-ţi stropesc viaţa

cu-n vers de mângâiere,

să-l găseşti dimineaţa

când sufletul îţi cere,

surâs înseninat,

în ochi să porţi, iubite,

cât timp vei fi plecat,

poeme-nşiruite...

.

Aş vrea să-ţi scriu pe stropii

de rouă că-mi e dor

de suflet să te-apropii,

să ne-avântam în zbor,

să punem temelia
 iubirii pe pământ

şi să purtăm făclia

poemelor prin vânt.

.

Aş vrea să-ţi aud glasul

în orişice secundă,

să redescopăr ceasul

ce sufletu-mi inundă,

să îngenunchem la poarta 

pură-a iubirilor,

lumii să-i predăm arta

poemelor de dor.

.