În ciuda înserării

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Cum se face că-ntr-o lume
În care totu-i trecător,
Stau și scriu, de parc-aș spune:
"Mâine s-ar putea să mor"?!?

Cum se face că n-am tihnă
Până nu aștern un vers,
De parcă a mea odihnă
Ar distruge-un Univers?

Cum se face că-ntr-o clipă
Totu-n jurul meu îngheață
Iar, în alta se înfiripă
O iubire cât o viaţă?

Cum se face că-ntr-o viață
Toți urcăm firesc pe trepte,
Dar, uităm de dimineață
Să-mpletim vise deștepte?

Cum se face că iubirea
Devine tot mai plăpândă
Totuși, visăm nemurirea
În orice zi și secundă?

Cum se face că o mână
Pe-alta o poate spăla
Dar, când palmele adună
Vis, nu-l putem modela?

Cum se face c-aleg drumul
Plin de spini și cu efort
Îmi înlătur apoi fumul
Să văd soarele din port?

Cum se face că-întrebării
Nu-i găsesc mereu răspuns
Dar, în ciuda înserării
Stelele-n mine-au pătruns?